Virgil: Auzi ma, pot sa lucrez si eu miine de acasa?
Leo: Nu.
Virgil: De ce nu?
Leo: Pai tu esti in stare sa intirzii la servici si cind lucrezi de acasa.

Leo: Am si eu o nedumerire: daca la gripa provocata de gaini i se spune gripa aviara si celei provocate de porci i se spune gripa porcina, gripa provocata de pisici cum se numeste?
Virgil: Pussy flu.

Virgil: Ce ai mah, ce esti asa catranit?
Leo: Pana mea, nu mai suport viata asta. Ce ne facem bah cu tara asta de cacao?
Virgil: Eu imi fac o ciocolata, tu?

Leo: Virgil, ai spus ca mai ai de rezolvat citeva bug-uri, insa eu observ ca sunt sectiuni din site care lipsesc, desi sunt trecute in specificatii. Cum explici acest lucru?
Virgil: Simplu, e vorba de un bug de ne-implementare.

Leo: Virgil, nu ai mai notat ora de venire in condica de prezente de peste 3 zile. Ce se intimpla?
Virgil: Sa nu intelegi gresit, eu sunt un om de buna-credinta, doar ma stii, dar mi s-a terminat pasta de la pix.

Pe 27 august s-au implinit 3 ani de cind am pornit acest blog. Nu a existat un motiv anume pentru acest lucru cu atit mai mult cu cit nu imi place sa vorbesc despre mine. Pur si simplu am crezut ca de fiecare data cind incep un lucru ca pot schimba ceva in mentalitatea oamenilor cu care interactionez. Dupa 3 ani si peste 100 de posturi cu subiecte diverse am ajuns in acelasi punct.

De peste 10 ani de cind activez in internetul romanesc am realizat ca in acesti 3 ani nu s-a schimbat nimic in mentalitatea oamenilor. Aceleasi cutume si tare mostenite din anterioarele avataruri ale companiilor de online media fac ca internetul din Romania sa fie in continuare doar o joaca de copii, in care principala tinta e de a lua din vizitatorii celorlalte situri, indiferent de mijloacele cu care se realizeaza acest lucru. Nu stiu daca peste 2 ani inca voi fi inca aici, pe aceleasi baricade pe care am luptat pina acum. Si asta pentru ca online-ul romanesc te face uneori sa te dai batut.

Ajungi in momentul in care vezi ca oamenii lucreaza dupa aceleasi tipare ca si acum 10 ani, unii dintre ei neavind nici o tangenta cu domeniul, dar activind in el pentru ca e trendy, ca sa socializezi online a ajuns la fel de cool ca si acum 20 de ani cind schimbai carti de vizita, doar asa ca sa te afli in treaba. Dar cel mai rau este ca online-ului romanesc ii lipseste masura. Masura lucrurilor bine facute, incepute cu cap si terminind cu coada, proiecte gindite pe termene lungi de 3-4-5 ani si nu pe termene de genul “pina ma car eu de aici”, proiecte in care principiul nu este ce vrea utilizatorul ci in care conteaza incotro vrem sa ducem utilizatorul, proiecte in care nu facem copy-paste ci incercam sa rasturnam lumea cu fundul in jos ca sa o scuturam de toate lucrurile rele care s-au agatat de ea intre timp.

Experienta ne-a aratat ca un proiect ghidat de vointa utilizatorului este costisitor pentru ca este necesar sa te misti in directii ce se schimba de la o luna la alta, obositor fiindca oamenii care lucreaza la el nu ii gasesc noima, riscant fiindca gustul utilizatorilor se schimba rapid si trec de la un site la altul, instabil din cauza modificarilor total aleatoare, superficial pentru ca educatia utilizatorilor nu ne permite sa scriem despre lucruri inteligente si, in mare masura, lipsit de etica bunului simt si a bunului gust pentru ca “suntem in razboi cu toata lumea de pe internet”, de ce sa cadem noi si sa nu cada ei.

Internetul romanesc te face sa iti pierzi credinta ca mai poti schimba ceva, internetul romanesc te face sa devii dintr-un perfectionist un apatic, internetul romanesc te face sa devii dintr-un om inflexibil un om indiferent. Toate aceste lucruri pot face un om sa innebuneasca si probabil ca multi din cei ce activeaza online au gindul la cum sa scape mai repede din el. Acest gind ma incearca si pe mine acum. Dar imi spun, ca de fiecare data, ca acest lucru nu se va sfirsi pina cind nu voi fi incercat totul. Iar daca va fi nevoie sa o iau de la zero pentru a reconstrui un internet mai bun, facut cu oameni competenti, responsabili si determinati, cu principii sanatoase si rol educativ pentru toti utilizatorii de acolo din fata ecranului, am sa o fac.

In ultimele zile am ascultat destul de mult muzica trance, mai cu atentie sau pe sarite. Probabil ca multi nu deosebesc muzica trance de muzica house sau de eurodance, asa cum nici eu nu o deosebesc uneori - decit daca ma informez mai inainte despre artisti. Cu toate acestea muzica trance este un stil aparte, in mare masura foarte putin comerciala, cu exceptia subgenului vocal-trance si euro-trance.

Genul se remarca printr-un tempo cuprins intre 130 si 155 bpm si combina diverse stiluri muzicale, piesele continand de regula 3 parti distincte, graduale ca si ritm, care au ca scop sa induca stari de constiinta alterata ascultatorilor. De aici vine si termenul trance, genul focalizandu-se pe crearea unei atmosfere speciale in spatiul in care se asculta, de regula cluburi de noapte, invitind publicul la stari de reverie prin ritmuri special create. Datorita faptului ca piesele trebuie sa fie astfel concepute incit finalul lor sa aduca publicul la starea de transa, trecindu-l prin diverse etape, genul este caracterizat si de o lungime considerabila a pieselor, intre 6 si 9 minute, uneori chiar mai mult. De aici si denumirea de progressive trance pe care o puteti gasi uneori in dreptul artistilor trance consacrati. Un lucru interesant, caracteristic trance-ului ca si rock-lui, este ca artistii sai sunt foarte deschisi in privinta utilizarii unor forme si instrumente muzicale noi. Termenul de progressive se aplica atit datorita ritmului melodiilor dar si datorita schimbarilor continue ce se petrec in muzica artistilor trance. In acest moment, trance-ul are peste 25 de subgenuri, probabil chiar mai multe decit rock-ul.

Faptul ca trance-ul se bazeaza mai putin pe melodicitate si mai mult pe crearea unei ambiante specifice este si motivul pentru care acest tip de muzica este putin sau chiar deloc prezent pe canalele media, cu exceptia unora dintre piesele comerciale ale genului, editate si remixate pentru o lungime maxima de 3-4 minute, astfel incit sa poata fi transmise pe canalele de televiziune si radio. Piesele comerciale sunt in mare parte din genul euro-trance, un subgen marca a artistilor din Belgia, Olanda sau Germania, care este mai usor de “digerat” de publicul european. Totusi, numarul artistilor trance si oferta lor de piese muzicale sunt cu mult mai mari decit ar putea cuprinde emisiunile de radio sau tv sau chiar o enciclopedie, asa ca singura sansa sa va familiarizati cu acest gen sunt showurile speciale ale DJ-urilor din cluburile de noapte sau concerte.

Astazi am ales citeva melodii, recunosc, mai mult euro-trance, dar care va poarta prin citeva din etapele definirii genului trance, incepind cu anii ‘90 pina in prezent.

Enjoy!

Playlist:

• Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Trance, partea I)

Leo: Virgil, cind ma intorc saptamina viitoare vreau sa stam de vorba putin, sa vad ce nemultumiri sau sugestii ai pentru departamentul nostru.
Virgil: Acum, ca esti plecat in concediu, sunt multumit. Sugestii: sa ramii acolo.

Leo: Virgil, te-am rugat de 2 ori in ultima saptamina sa raportezi taskurile efectuate. Nu ai mai raportat orele de lucru de 2 saptamini.
Virgil: Ba sa stii ca m-am conformat. Raportez in fiecare zi, nu inteleg de ce te iei de mine aiurea.
Leo: Pai unde? Eu nu vad nimic in sistemul de raportare. Ce adresa accesezi?
Virgil: /dev/null.

Damn, this Apocalypse they keep talking about is getting late! I’m dead anxious waiting for it.

*****

This tough life is killing me. I hope an easy death will keep me alive.

*****

They say you’re not really dead as long as you keep living in your other significant ones’ heart. Would you let me at least make me a beautiful apartment in your heart just to keep living there comfortly?

*****

I’m not afraid of death. I just get freaking scared of how creepy the word “death” sounds.

*****

Why they say: “The criminal was sentenced to life”? They should say “sentenced till death”