Observ de ceva vreme cum un individ se chinuie sa ne copieze ideile si chiar munca. Vad zilnic astfel de situri care copiaza idei care au facut istorie in situri originale ce au pornit de la zero creand concepte in premiera in Romania. Nu m-am gandit niciodata ca as putea ajunge in postura de a fi in vizorul cuiva pentru ca ma gandesc, asa cum e si normal, ca e cam greu sa mai reinventez eu roata Internetului. Totusi problema clonatului siturilor de succes din Romania si ma refer aici nu numai la simpla copiere a designului, a textelor sau a pozelor ci si la copierea ideii in sine, este o problema majora in Romania post-dot-com-ista.
Plecand de la siturile furnizorilor de produse alimentare, trecind prin produse de birotica si ajungind la cele electronice, unde clonarea pare sa se explice prin lipsa resurselor (ma refer la poze) – desi, sa fim seriosi, nu e mare scofala sa iei o camera digitala si sa iti faci singur poze la produse -, ajungem la folosirea in exces a template-urilor dar si la copierea ideilor ce stau in spatele altor situri si nu oricum ci fara pic de jena. Ok, am inteles, Yahoo a fost inaintea tuturor, ghinionul nostru, nu mai putem face nimic original dintr-un portal insa febra clonarii de situri si idei in Romania cred eu ca a ajuns intr-o faza critica.
Explicatia acestui fenomen cred ca este in primul rind faptul ca deontologia acestui domeniu inca nu s-a sedimentat in mintea multor producatori de resurse online care au ajuns sa faca ceva in acest domeniu pentru ca este trendy, pentru ca le aduce un venit suplimentar sau pentru ca astfel au sansa sa fie si ei bagati in seama. Intruziunea unor astfel de indivizi intr-un domeniu din care alti oameni castiga zilnic o piine si care isi depun tot efortul si entuziasmul in munca lor, face mult rau mediei online romanesti. Cei mai multi dintre acesti asa-zisi dezvoltatori oportunisti de situri aduc cu ei, din lipsa resurselor bugetare sau a resurselor umane calificate, plaga siturilor clonate cu template-uri copiate la gramada din cauza lipsei totale a planificarii organizate a proiectelor (tocmai pentru ca meseria lor nu e asta) sau a siturilor clonate dupa ideile altora pentru ca au auzit ei ca se cistiga bine din ce face celalalt. Mai mult de atit tot din cauza lor cei mai multi dintre programatorii si designerii buni sunt pusi in postura de a crea situri total lipsite de idei ca “user-friendly”, “usability” sau “need analysis” pentru ca sefului ii place sa arate ca la situl X sau Y sau ca in mintea lui butonul A vine mai bine in locul B decit acolo unde ar trebui sa fie.
Astfel de oameni fac rau Internetului si mai mult decit atit fac rau oamenilor pe care ii angajeaza. Prea putini dintre programatorii si designeri romani sunt lasati sa fie creativi si sa isi spuna cuvintul de profesionisti in astfel de companii. Acestia ajung frustrati si nemultumiti ca profesia lor este exercitata indirect de cei care le spun ce sa faca. Si ajungem indirect la problema ridicata de Cristian Manafu referitoare la “oameni buni” in meseria lor. Ce poti face atunci cind esti angajat pe postul de programator web sau designer web si nimeresti intr-un loc in care project manager-ul este cineva total paralel cu Internetul iar toata experienta ta este aruncata la gunoi atunci cind ceea ce stii tu contravine ideilor lui?
Eu zic sa lasam angajatii sa isi faca meseria. Mercenariatul despre care se vorbeste in internetul romanesc este cauzat intr-o masura foarte mare de faptul ca cele mai multe companii nu au project-manageri de meserie, nu au oameni destui si atunci sefu’ e project-manager-ul sau in care se lucreaza la 10 situri in acelasi timp pentru ca “sunt clienti multi ce sa faci”. Atunci cind angajezi un novice caruia ii dai 150 de euro salariu lunar este acelasi lucru ca atunci cind, dupa ce te chinui sa angajezi un om experimentat pe 500-600 de euro, nu il lasi sa isi faca treaba pe care o stie mai bine decit tine sau il pui sa lucreze la mai multe proiecte in acelasi timp fara a-i lasa posibilitatea sa se concentreze asupra fiecaruia in parte. Si te mai miri de ce iti pleaca oamenii.
Etichete free-lancer, project management
17 octombrie, 2006 la 12:58 am |
hahaaa buna asta…ma rog, ultima parte, ca la inceput vorbeai de altceva, de site-uri copiate, etc. ai doua unghiuri de abordare
)))
nu stiu ce companii mai angajeaza chiar si novice cu 150. asta era salariul acum 6 ani, pentru proaspetii absolventi. in fine, ideea e ca am patit-o si eu anul asta, cind un ziarist ( bun ca ziarist, nul in privinta experientei online) m-a angajat project manager. “pentru un site de stiri si un portal”, zicea el. ok…in primele saptamini urma sa imi formez echipa, in 3 saptamini dupa aceea trebuia scos site-ul de stiri si in viitorul apropiat portalul. odata inceputa treaba am aflat ca echipa imi era deja formata – o agentie web cu care tineam legatura pe mess. n-am nimic impotriva lucrului la distanta, cit timp se lucreaza. oamenii aia insa aveau zeci de alte proiecte, iar eu eram la mina lor, mai ales cind nu isi primeau banii nici nu mai aveam ce sa le cer. odata schitat proiectul, seful ziarist s-a gindit el asa ca “site-ul sa arate exact ca si ziarul”. oroare mare pe noi astia care stiam ca nu poti pune un ziar pe web asa cum il scoti de la tipar. dar ce sa faci. nu se putea discuta, asa ca la vreo 2 luni de cind am aterizat acolo ma intrebam ce naiba caut printre ziaristii aia – desi de formatie sunt jurnalista, culmea! – oamenii aia sunt absolut pe dinafara a tot ce inseamna web. si ce era mai rau, unii aveau mania persecutiei, de cite ori le spuneai bai nu se poate sa bagi titlu, supratitlu si sapou la preview de prima pagina credeau ca avem ceva cu ei. naspa experienta. cit despre marele portal a murit in fasa, fiindca lipsa banilor a dus la renuntarea la proiectele online, probabil cineva undeva a realizat ca este depasit. salariul era ok, dar nu compensa frustrarea pe care am incercat-o vazind ca sunt obligata sa fac un lucru prost, doar pentru ca seful sa isi gidile orgoliul ca “uite am facut-o si pe asta”.